Mărturisire EMO

   De câteva ori nişte bloggeri şi-au declarat o stare de lehamite apropiată de cea de depresie, spunând că ar fi vorba de influenţa vremii, etc. Alţii chiar au declarat că renunţă la blog. Eu am avut la rândul meu o asemenea stare şi chiar mi-am închis blogul vechi numit Mofturi de ochelarist . Dar blogăritul fiind o boală grea, mi-am deschis din nou un blog,  Turnavitu. Vreau să spun că dezgustul şi lipsa de chef de la un moment dat nu se datorează nici primăverii, nici verii care nu e ca iarna, şi nici altor motive de această natură. Motivul real este modul cum eşti recepţionat de alţi bloggeri, unele atacuri, critici, ceva de acest gen. Dacă faci efortul de a scrie despre ceea ce citeşti, este decurajant sa fii tratat la un moment dat ca un intrigant. Eu sunt mirat de rezistenţa unor bloggeri la genul acesta de comentarii, în care eşti caracterizat într-un anume mod în loc să se dezbată problema pusă în discuţie. La câte caracterizări şi comentarii negative a primit în acest mod Luciat de exemplu, eu în locul ei închideam de mult prăvălia. Orice am face, nu ne putem şterge trecutul, chiar şi acela de blogger. Eu am de exemplu acum o stare de lehamite de a mai face ceva, dar desigur voi lupta cu ea şi am s-o depăşesc. Simt că nu prea am stofă de blogger adevărat, aşa cum spuneam de Luciat, adică nene, trebuie să ai stomac sănătos. Stomacul meu este cam EMO. Problema mea are două cauze precise : 1. Conflictul cu Luciat şi 2. Recenta discuţie a mea cu white noise. Cu Luciat nu poţi să polemizezi, să discuţi, să cazi la pace (nici la război nu poţi să cazi). Ea îţi aruncă o acuzaţie şi apoi se retrage şi închide comunicarea. La început (acum doi ani) am intrat pe blogul ei destul de des şi la un moment dat am pus o virgulă unde nu trebuia. Vic, un tip care frecventa numai blogul ei, mi-a spus că înainte de a mai citi alte cărţi, este cazul să studiez un manual de gramatică. După acest sfat bun, Luciat a venit la mine pe blog şi mi-a spus că sunt agramat. După care au mai intrat la mine pe blog capricorn 13, uv, norida şi toate mi-au atras atenţia în legătură cu gramatica mea, la modul observaţiei pe care o face un profesor unui elev. Adevărul este că de atunci am fost mai atent la felul în care scriam pe blog. Luciat m-a scos din blogroll-ul ei şi asta a fost un semnal pentru alţii de a nu mă mai vizita. Şi erau unii  bloggeri care-mi plăceau. Chiar şi Vic, care era cam răutăcios din instinct dar puteai să discuţi cu el. Eu n-am vrut să folosesc metoda aprobării comentariului înainte de a apărea pe blog, mi se părea o laşitate. Adică să-mi cosmetizez cele ce se scriu pe blogul meu.

 Cu white noise situaţia este cu totul alta şi mi-a indus un sentiment de vinovăţie. Dar nu sunt supărat pe ea (pentru că nu e vinovată de nimic) şi sper să colaborăm în continuare. Problema rămâne la mine în cuget:  oare nu cumva am fost incorect cu Agopian ? Pe de altă parte, un alt blogger nu şi-ar face niciun  fel de griji de aceste aspecte. Păi nu v-am spus că eu sunt emo ?