TOTUL ESTE ILUMINAT de Jonathan Safran Foer

   

 

    Un tânar american, pe numele său Jonathan Foer, face o investigaţie în Ucraina pentru a afla câte ceva despre bunicul său, originar de pe aceste meleaguri aşa de depărtate de America. Acţiunea se petrece după căderea comunismului, deşi locurile vizitate nu poartă amprenta niciunui timp. Ajunge în Odesa la familia lui Alex, pe care îl tocmise drept ghid pentru ca ştia engleza şi cunoştea locurile. Sunt în căutarea satului Trachimbrod, unde se nascuse şi trăise bunicul lui Jonathan. Faptul că ucraineanul Alex nu cunoştea bine engleza, precum şi marele contrast între mentalitatea americanului şi cea a locuitorilor din Ucraina naşte o serie de situaţii de un haz nebun. Bunicul lui Alex susţinea cu tărie şi convingere că este orb dar conducea Trabantul prin zonele de căutări. Cam trei sferturi din carte se desfăşoară în acest stil în care domneşte o stare de febrilitate veselă cu toate că se prefigurează evenimente dramatice. Alex îl atenţionează pe american să nu vorbească engleza în acele locuri. La un restaurant americanul nu găseşte nici un fel de mâncare pentru vegetarieni, prin partea locului neînţelegând nimeni ce însemna chestia asta. Alex avea un câine botezat Sammy Davis Junior Junior. Nu ştia de ce îl numise  astfel dar bunicul ţinea la câine mai mult decât la orice fiinţă. După cum spuneam, mai mult de jumătate din carte se derulează sub auspiciile unei stări de exuberanţă ciudate, ca un fel de excursie în care ai un scop serios, important şi grav dar pe drum te hârjoneşti şi cauţi să obţii maximum de plăcere din călătorie. În ultima parte a cărţii autorul devine foarte dur cu cititorul şi nu-l mai delectează cu nimic. Scene în care  copii de şase ani sunt împuşcaţi în gură, bătrâni ucişi cu gloanţe în cap, săteni închişi în sinagogă şi arşi de vii. Este vorba de rememorarea evenimentelor din timpul războiului când nemţii au intrat în satul Trachimbrod din Ucraina, compus în întregime din evrei, pe care i-au pus să scuipe pe TORA după care i-au omorât pe toţi. Unii n-au vrut să scuipe cartea sfântă evreiască şi au fost împuşcaţi, alţii au scuipat şi tot i-au împuşcat. Jonathan americanul şi echipa lui nu găsesc satul Trachimbrod care fusese ras de pe suprafaţa pământului şi în plus, nimeni nu-şi amintea de el. Dar ca prin minune nimeresc la o casa izolată în arşiţa câmpiei nemărginite, unde locuia o femeie bătrână. Singura supravieţuitoate din masacru, singura deţinătoare a adevărului şi a poveştii. Femeia, pe nume Lista, adunase în casa ei resturi de îmbrăcăminte, fel de fel de obiecte pe care le mai găsise prin moloz după ce plecaseră nemţii din Trachimbrod şi ştia istoria fiecărui om. Îl cunoscuse pe bunicul americanului şi avea şi multe poze din acele timpuri din preajma celui de-al doilea război mondial. Bunicul este  personajul cel mai afectat de rememorarea evenimentelor, mai ales că avea şi el pe cuget ceva – o delaţiune şi nu vă mai spun ce se-ntâmplă cu el.

  Construcţia romanului este densă şi surprinzătoare. Întorsăturile de situaţii sunt descrise în aşa fel încât te ia ameţeala. Jonathan Safran Foer are un stil copleşitor, direct şi de maximă sinceritate şi verosimilitate, inducându-ţi un sentiment de sfâşiere sufletească ameliorat uneori de scene la care te podideşte râsul. O carte excepţională.