DE CE NU CITESC TABLOIDE

   Pentru cei care lucrează în presa scrisă este mult mai dificil să obţină efecte terifiante, comparativ cu realizatorii de filme. Se ştie că o imagine face cât o mie de cuvinte. Şi atunci, cum procedează creatorii de ştiri şi de ziare mai ales în tabloide? Folosesc fraze şoc, eliptice, de genul „A căzut în canal de la etajul XI”, „Tăiat în două de fulger în timp ce culegea melci”, „Îngheţat de viu în drum spre iubita sa din munţi ”, „Înecat în chiuvetă în timp ce spăla vasele”, ”Mort prin sufocare în timp ce-şi săruta amanta”  etc, etc.

   Pentru a alunga lumea care se strângea în pieţe în zilele imediat următoare Revoluţiei din 1989, s-a folosit un zvon lansat către mulţime : „Se otrăveşte apa !” În mod cert creatorii acestei false informaţii care a avut efectul unei arme, sunt fraţi buni cu „gânditorii” care nasc ştirile şi titlurile din ziare menite să terorizeze, să alarmeze şi să inducă o stare de nelinişte, nesiguranţă şi dezgust cu privire la ceea ce se petrece azi în lume.” Diavolul se amuză ”s-ar putea caracteriza această situaţie. Nu este clar cât de conştienţi sunt cei care utilizează astfel de arme–şoc (titlurile respective) de răul pe care–l produc. Fiindcă relatarea unui fapt singular, extrem de rar şi greu de repetat, - ca de exemplu căderea unui copil într-un puţ sau omorârea unui ţăran de pe câmp lovit de fulger, etc., etc., prezentate ca pe ceva care s-ar putea întâmpla oricui la fiecare cinci minute, este un act de terorism psihic – ocuparea minţii unor oameni care în acelaşi timp, la aceiaşi oră, citesc în metrou aceiaşi ştire nenorocită, unii care nu au cumpărat ziarul aruncând priviri şi furând din ziarul vecinului – toată această nelinişte cu care oamenii pleacă spre serviciu unde-i aşteaptă stresul cotidian, este o acţiune provocată de o minte diabolică, sadică, iresponsabilă, care apasă pe nişte resorturi de reacţie la care nu ar trebui să (se) umble. Cine, dom’le, cine? Cine este cel lovit brusc de tren, de trăznet, de cutremur, de ciumă?  Cititorul peste umăr nu are timp să afle, fiindcă trebuie să coboare din metrou. Tocmai aceste propoziţii eliptice de subiect induc groaza. Omul vrea să se asigure că faptele respective s-au petrecut undeva în altă parte, în condiţii diferite decât cele în care se mişcă şi trăieşte el. Dar uite că nu se poate linişti. Articolul pomeneşte abia pe la sfârşit despre cine este vorba, şi el n-a citit decât titlul. Aşa că omul nostru rămâne exact cu impresia pe care a dorit-o sadicul autor: că nenorocirile descrise se pot întâmpla oriunde şi oricui. Omul merge mai departe îngrijorat, uitându-se în stânga şi-n dreapta şi mai ales în sus să nu-i cadă vreun meteorit în cap.