Conferă blogul notorietate ?
aprilie 17, 2008 — isuciuRecent a avut loc o dezbatere online pe site-ul ziarului Cotidianul cu tema : Blogul, un refugiu al complexaţilor?. Protagonişti : Ioan T. Morar şi Florin Iaru. S-au spus foarte multe lucruri acolo dar nu s-au conturat nişte concluzii. Adică nu este cert dacă blogul este un produs valoros sau nu, dacă blogul poate substitui publicarea într-o revistă pe hârtie, dacă producţiile care apar direct pe net fără cenzură sau autocenzură (în sens de filtrare, selectare) îmbogăţesc cultura sau cantitatea de informaţii utile, de ce nu se scrie cu diacritice dar se practică atacuri pe teme de greşeli gramaticale (sintaxă şi morfologie) etc. Cineva spunea că are talent, nimeni nu vrea să-l publice şi de aceea şi-a făcut blog, dându-i naibii pe toţi încuiaţii şi publicându-şi producţiile pe net. Bun. Are desigur doi - trei prieteni care-l admiră. Hai să zicem patru. Dar ce se-ntâmplă cu faptul că nu este remarcat de cine trebuie, critici şi editori, care nici nu citesc bloguri ? Va rămâne toată viaţa publicat pe un blog pe care nu-l vede nimeni din personalităţile importante ? Pot fi băgate aceste persoane cu nasul în calculator dacă ele nu vor şi pace ?
aprilie 17, 2008 la 11:38 am
“blogul, un refugiu al complexaţilor?”
corect!
nu prea vad argumente impotriva, dar le astept!
aprilie 17, 2008 la 12:30 pm
pantacruel:
eu n-am argumente, dar ele poate exista !
aprilie 17, 2008 la 2:21 pm
nu confera notorietate dar stimuleaza a dracului circuitul de idei..restul sint povesti…o idee daca e buna, nu conteaza circula, poate merge si in torba, ca tot aia e…o idee proasta, daca e proasta poa sa mearga pe culuarul special, ca tot proasta ramane… eu cred ca marele avantaj adus de blog a fost circulatia rapida a ideilor…
aprilie 17, 2008 la 2:44 pm
vitalie:
Poate stimuleaza circuitul de informatii . Cu privire la idei sunt de acord cu tine dar nu inteleg despre ce e vorba (daca pot sa ma exprim astfel). Ai putea sa dai un exemplu de idee ?
aprilie 17, 2008 la 3:30 pm
Eu cred că stimulează mai multe, nu doar ideile. De exemplu, citind un blog plin de umor te binedispune şi devii creativ plin de şotii. Citind blogul tău mi se aprinde pofta de citit, citind un blog de it văd cât pot fi de pasionaţi unii oameni cu gadget-uri, jocuri şi tot ce ţine de calculatoare, etc.
aprilie 17, 2008 la 3:34 pm
deci, internetul nu este, asa cums e crede un generator de idei, ci doar un amplificator, un megafon, un circuit, un mecanism prin care ideile circula..daca nu bagi la masina idee ea functioneaza in gol si de obicei ea invarte ceea ce bagi acolo…
eu nu te cunosc, nici tu nu ma cunosti, as fi putut sa caut un partener de conversatie cu lumanarea, sa strig pe munte, sa aprind ruguri sau sa ghices in bobi..in loc de asta, dau search pe net, te gasesc, iti zic ceva - conversam, totul in regim real..castigam idei, castigam dialog etc…
din motivul asta mi se pare util, dar problema omului, a gandirii si a valorii gandirii ramane pe vechi…internetul, ca orice masina, n-o rezolva, nu te poti supara pe automobilul tau ca te-a dus in sant, conteaza cine e la volan…
aprilie 17, 2008 la 6:48 pm
Cel mai mult îmi plac blogurile anonime.
aprilie 17, 2008 la 9:23 pm
anaAyana:
interesant si foarte optimist punct de vedere ! Bloguri anonime ? Nu toate sunt astfel ? (cu exceptia oamenilor care au deja celebritate, Cezar-Paul Badescu, Emil Brumaru)
vitalie:
vehicularea unor idei, posibilitatea fantastica de comunicare nu a contestat-o nimeni. Se pune in discutie valoarea postarilor, proliferarea mediocrilor.
aprilie 17, 2008 la 10:06 pm
o lege a lui murphy spune asa: numai prostia e impartita in mod democratic. blogurile-s o oglinda a lumii din care vin.
sunt proaste postarile? toate? care-s mai multe?
dar presa romana cum e? hai sa adunam toate revistele cu pretentii culturale care apar azi in Ro, abia atunci ne-am putea ingrozi. si zau ca stiu despre ce vorbesc!
publica toate nulitatile pe bloguri? pai macar n-o fac pe bani si nici nu taie copacii.
blogurile dau notorietate, dar nu in Ro. aici toate-s la inceput. la noi nu exista meseria de blogger.
aprilie 18, 2008 la 7:39 am
white noise:
Sigur ca nu toate blogurile sunt proaste. Cele pe care le am in blogroll sunt foarte bune
( dupa aprecierea mea). Mie imi plac. Si mai sunt si altele. Problema e ca unii profita de absenta arbitrului pe net. Daca un blogger destept, bantuit de pofta de atacuri pe motive de greseli gramaticale, se lafaie pe net atragand spectatori ca la corida, asta se datoreaza unor fani care-l lingusesc, il incurajeaza si-i intareste parerea extraordinara pe care oricum o are despre el insusi. Se formeaza o gasca, si sunt cateva usor de depistat. Adica se-ntampla ca-n viata, ca pe strada. Arta ramane undeva departe, cu toate ca se folosesc cuvinte precum carti, poezie, dragoste. Se vehiculeaza subiecte care lumineaza locul, un fel de furt, precum hotul care citeste Shakespeare in piata publica. Adica nu e meritul hotului ca Shakespeare e valoros. Dar infractorul este cel care citeste in gura mare si lumea il admira pe el.
aprilie 18, 2008 la 8:34 am
isuciu, pana la urma, proliferarea inteligentei si intensificarea circulatiei ideilor bune se face in paralel cu …inmultirea prostiei. e o chestie normala…
avem niste vesti bune:
- putem bruia prostia - nu poti sa eviti prostia dezlantuita in strada, pentru ca ai nevoie sa traversezi, deci va trebui sa-ti provoci o mica incomoditate, dar pe internet, poti sa ignori site-urile proaste…
- si in sat, cea mai mare trecere o are tipul guraliv, dar doar invataroul tacut se stie a face ascultat, la fel pe net..multi vorbesc, dar ce idei sunt retinute?
- daca, in viata reala, nu prea reusim sa cosntruim o utopie a dialogului, pentru ca nu dispunem de spatiu, timp, etc…pe net poti face cetati intelectuale non-stop, unde prostia sa nu aiba acces in virtutea unor drepturi democratice sau unor ratiuni de alt gen..
traiasca netul si blogul.
p.s. totusi trebuie sa si citim, sa vedem filme bune…
aprilie 18, 2008 la 10:09 am
vitalie:
Tu crezi ca blogul este un refugiu al complexatilor (tema din Cotidianul) ?
aprilie 18, 2008 la 10:53 am
unele bloguri da..
in genere trebuie discutat insasi notiunea “complexat”..daca inseamna marginalizat de pop-cultura oficiala si de kitch-ul jurnalistic de proasta calitate, manelisti and co, atunci sunt si eu complexat si sunt de acord ca blogul meu adaposteste un complexat..
daca complexat inseamna un om dubios, cu grave disfunctiuni psihice si cu deficiente in comunicare, atunci zis ca blogul meu nu e un asemenea loc, dar exista multe bloguri complexate..
pana la urma, depinde de lingura pe care o folosim..
aprilie 18, 2008 la 12:39 pm
vitalie:
eu cred ca nu sunt o problema complexatii, care exista,
(sunt refuzati de reviste, edituri, poate pe nedrept) ci bloggerii foarte multumiti de ei insisi, se uita in oglinda si cad pe spate de autoadmiratie si au si laudatori de care mie mi-e scarba (vai, draga, ce minunat ai scris ! Oh ! Ah!)
aprilie 18, 2008 la 4:10 pm
Am dat recent peste o dispută pe un forum unde cineva călca oameni pe bătături şi în afară de faptul că i s-a spus că are probleme au zis aşa, ironic: te pomeneşti că are şi blog. Prejudecată sau altceva?
aprilie 18, 2008 la 4:12 pm
am uitat să menţionez: cel care a făcut afirmaţia este destul de cunoscut în România în domeniul în care activează (film)
aprilie 18, 2008 la 6:01 pm
Evident, blogul confera notorietate, dar aici, in Romania, e una inversa. Sunt apreciate blogurile care nu spun nimic, dar socheaza prin nesimtire si prostie. Bai, ca bine le zice! Ce chestie faina zice ala, si io cred la fel! Sunt apreciate platitudinile, jurnalele domnisoarelor nesatisfacute etc. Dintre premiantii de la RoBlogfest ii numarai pe degete pe cei care meritau vreun premiu.
Si, de ce sa nu recunoastem, blogurile sunt o moda. E absurd, dar pana si Iliescu are unul!
aprilie 18, 2008 la 8:08 pm
dragos c:
bine ai zis ca sunt apreciate blogurile care nu spun nimic, dar socheaza prin nesimtire si prostie.Deocamdata tupeul si prostia sunt la mare pret - vezi neamendarea lui Becali dupa ce a trecut pe rosu. Similar.
anaAyana: da, unii considera ca a avea blog este ceva rau. Insa faptul in sine nu poate fi rau sau bun, depinde ce faci !
aprilie 18, 2008 la 8:41 pm
Deci blogul refugiu al complexatilor, sau a obsedatilor? Daca da, de ce da? Ketchup!
aprilie 18, 2008 la 10:19 pm
Pe internetul asta al nostru e loc pentru toti, si pentru frustati, si pentru complexati, si pentru cei care vor sa povesteasca ce au mancat la micul dejun si pentru cei care au lucruri cu adevarat interesate de zis. Cenzura ar trebui sa vina din partea cititorilor - de aia mi se par si foarte democratice blogurile - fiecare va gasi ceva pe gustul lui. Se propaga niste idei (bune, proaste, utile sau nu) si se starnesc niste discutii. Chiar daca sunt o moda (si termenul asta e folosit de multe ori in sens peiorativ) nu inseamna automat ca sunt si ceva rau - dimpotriva: pana la urma nu e mai bine daca X isi varsa frustrarile pe o pagina anonima (pe care ceilalti sunt liberi sa o citeasca sau sa o ignore) decat pe colegi/prieteni/familie/necunoscuti?
(stiu ca pare un punct de vedere destul de ingust, dar e doar un exemplu).
aprilie 19, 2008 la 7:29 am
dadatroll :
merci pentru comentariu.
ameer :
Sigur ca e loc pe net pentru toti. Si la popularea teritoriului american era loc si pentru talhari si pentru gentlemeni. Nu-ti place un blog, nu te uiti. Just. Democratia inseamna libertatea de a face fiecare ce vrea, cu conditia sa nu deranjeze pe altul.Cum faci insa in situatia in care cineva ataca un scriitor pe motive de greseli gramaticale ? Sau cand critica un poet fara sa-i inteleaga poezia ? Tot intreb chestia asta si nimeni nu vrea sa-mi raspunda !
aprilie 19, 2008 la 10:16 am
Hmmm, nu stiu daca exista un raspuns “corect”. Cu blogul, potin sa alegi sa moderezi comentariiile - adica sa stergi insultele si criticile jignitoare. Am impresia ca persoanele predispuse spre asa ceva renunta daca nu sunt bagate in seama.
Iar cand cineva critica un poet fara sa intelega poezia (asa cum spui tu), atunci critica lui nu are valoare pur si simplu. De ce sa’ti bati capul cu asa ceva?
aprilie 19, 2008 la 11:17 am
ameer :
Va trece poate mult timp pana cand blogosfera isi va tria valorile. Deocamdata in afara de cei care ataca persoane publice care inseamna ceva in Romania, pe Plesu, pe Liiceanu, mai sunt unii (unele, ma rog) care au satisfactia de a « prinde » pe cineva care a scris un volum de proza sau de versuri, l-a publicat si sunt « desfiintati » pe net pe motive minore. Oricum, un autor care a trecut de barierele unei edituri este categoric mai valoros decat un blogger. Si e facut praf de cineva care nu e cineva…In alai de ovatii. Care-i problema mea ? Err…Eu abia astept un motiv, ca am cartusele pe teava ! Este vorba de faptul ca in blogosfera noastra exista persoane d-astea infatuate, lipsite de orice simt de autoanaliza, sadice, care-si satisfac poftele de a face rau intr-un mod foarte diplomatic si nu rareori atragator, spunand ca fac bine !! Si mai au si un cor de laudatori ! A, daca treaba nu s-ar realiza sub protectia anonimatului, ar fi un gest respectabil, de curaj si responsabilitate ! Dar asa, e dezgustator !
aprilie 19, 2008 la 12:25 pm
Eu nu stiu de ce au altii blog, dar iti pot spune ca am inceput demult, la indemnul prietenilor mei si ca a fost si este un exercitiu de imaginatie cu punct de plecare din realitate. Ceva de genul… “voi vedeti lucrurile asa, eu le vad astfel”… Cat despre notorietate… Nici n-as dori asa ceva, chiar daca blogurile ar aduce asa ceva. La ce ar folosi? Lumea asta, asa cum o vad eu, lucrurile, asa cum le inteleg eu, sunt mici si neimportante, nu vor schimba nimic, dar pot starni un gand cuiva. Si asta e mai mult decat suficient pentru mine…
aprilie 19, 2008 la 7:55 pm
cristina:
Tu iti folosesti blogul pentru tine, intr-un mod frumos. Eu ma refer la cu totul altfel de oameni, agresivi , care isi satisfac o necesitate psihica. Spune ameer ca daca nu-mi plac anumite bloguri sa nu le frecventez. Problema e ca la inceput au venit la mine pe blog si m-au invitat. Exista o metoda stiuta de orice blogger pentru a-si face trafic, de a lasa un comment pentru a conduce la blogul lor nenorocit, vorba lui dadatroll. Dar cand esti chemat cu surle si trambite, mai abitir ca te duci, asa ca la niste prieteni. Bleoah !
aprilie 19, 2008 la 8:55 pm
@isuciu - nu neaparat daca esti publicat de o editura esti neaparat valoros. sunt carti care nu au nici o valoare, aparute la edituri cu asa zise pretentii - polirom, humanitas, tritonic etc. - care publica autori romani. in schimb, exista si oameni cu talent literar care scriu pe blog foarte bine, spre incantarea celor ce-i citesc; sunt modesti si nu au neaparat nevoie de faima literara, doar asa simt ei, ca trebuie sa scrie; poate ca editurile ar trebui sa-si indrepte atentia si pe-aici… muntele poate veni si la mahomed, pana la urma - castiga muntele… dar mai e pan-atunci…
aprilie 20, 2008 la 2:36 am
offtopic: am lansat o invitaţie la mine pe blog
aprilie 20, 2008 la 10:12 am
dragos c:
1. Ce scop are cineva care-ti prezinta o carte slaba ? Sa te indemne sa citesti, nu. Sa o popularizeze, nu. Atunci ? Satisfactia de a calca pe cineva in picioare. Este un blogger mai destept daca impinge pe altcineva in jos ? Oare e chiar atat de greu de vazut intentia rea ? Ce, daca-l critici pe altul devii tu mai valoros ? (sigur ca nu e vorba de tine)
2. ai putea sa dai exemple de cativa din cei cu talent literar care scriu pe blog si nu sunt descoperiti de edituri ?
aprilie 21, 2008 la 4:41 pm
@isuciu: cred ca-l nedreptatesti putin pe dragos c sau nu te referi la acelasi lucru ca el; tu chiar crezi ca toti cei care au bloguri vor sa devina scriitori si n-au reusit? eu cred sincer ca sunt printre bloggeri si multi care simt ca au ceva de oferit celorlalti, isi doresc sa rezoneze cu altii, sa vorbeasca impreuna despre acele lucruri care ii intereseaza in comun; iar asta implica uneori si sa-i critici pe altii - acesti altii pot fi si dostoievski sau nabokov, in fond perceperea artei este esentialmente subiectiva, nu-i asa? si te rog sa nu te superi, dar eu cred ca cineva care face erori gramaticale nu numai ca nu se poate considera scriitor, nu poate fi considerat nici macar intelectual; e opinia mea si din pacate nu prea ai cum sa mi-o schimbi, nu vad ce argumente ai putea aduce; in ceea ce priveste cei cu talent literar care nu sunt descoperiti de edituri: evident ca exista! nu dau exemple pentru ca n-are rost, e posibil sa nu avem aceleasi gusturi (nu ma refer in nici un caz la mine, nu ti-am pus nici link-ul ca sa nu crezi ca cersesc trafic, asa cum scrii mai sus:), dar uite pe dragos c il ai si tu in blogroll si mie mi se pare ca are talent). ti-ai pus vreodata problema ca unii dintre ei nici nu vor sa fie descoperiti de edituri?! poate nu scrisul este scopul lor, ci simpla comunicare cu ceilalti; scuze pentru comentariul prea lung, promit sa nu mai fac
aprilie 21, 2008 la 8:20 pm
capricorn:
te rog frumos sa nu ma mai vizitezi.
aprilie 21, 2008 la 10:02 pm
@Capricorn:
Pentru asta exista Hi5.
)
“isi doresc sa rezoneze cu altii”/ “poate nu scrisul este scopul lor, ci simpla comunicare cu ceilalti”….
Mai, blogul nu e chat…
(Chiar daca se permit trecerile offtopic, treaba aia gazda-cititor.
aprilie 22, 2008 la 4:11 pm
blogul asigura nu doar publicarea pur si simplu, ci si publicarea instant. la aceasta poate sa existe si o replica instant. autorul si criticul lucreaza in timp real.
eu cred ca blogul este o speranta pentru cei care ar dori sa scrie, dar nu sunt deloc siguri ca vor fi publicati. faptul de a te publica singur nu creaza aceeasi satisfactie ca publicarea de catre altii, de unde senzatia ca blogul este onanism literar. dar te ajuta totusi sa vezi ce gandesti si cum scrii. eventual vei ajunge sa fii publicat de altii.
aprilie 22, 2008 la 8:11 pm
Ironistul:
Foarte adevarat ce spui. Un text al unui autor care este trimis la o editura proaspat, necorectat apare intr-o revista fara greseli gramaticale. Cei care stau acasa toata ziua si scriu pe blog au tot timpul sa-si revada textul si sa-i dea drumul numai cand e corect. Apoi sa vaneze greseli la altii si sa-i critice insistand pe acest aspect, neglijand continutul postarilor.
aprilie 24, 2008 la 10:19 am
nici blogul, nici hartia, nici orice alt container in care calatoresc cartile nu poate oferi o legitimitate de continut unei scriituri.. pentru ca e vorba de lucruri diferite..cum ai zice ca ambalajul determina calitatea produsului… in planula sta, blogul sic artea sunt echivalente….
aprilie 24, 2008 la 11:05 am
vitalie :
da, blogul este un suport, ca hartia ! deosebirea intre o carte si un blog consta in lipsa de filtre pentru blog, unde postarea apare ca rezultat al efortului unui singur om (un fel de onanie) ! adica ti-o faci singur ! ai vazut manuscrisele lui Eminescu ? Cate versuri cu litere lipsa sau fara punctuatie , scrise in diagonala, aiurea ! daca existau calculatoare pe vremea lui, oare cum si-ar fi facut el ciornele?
aprilie 24, 2008 la 12:16 pm
chestia asta depinde exclusiv de autor… de modul in care-si percepe acesta scriitura… sunt autori neglijenti (nu doar pe blog, ci si pe hartie) pentru care scopul e de a asterne pe hartie tot ce le trece prin minte… exista insa si autori cumva maniaci (Flaubert si altii) pentruc are fiecare virgula este un efort, fiecare proza este rodul a ceasuri de truda…
exista scriitori buni si printre primii si printre cei din urma…
in dezbaterea ta (si a noastra) am uitat insa rolul criticului, a celui care valideaza esteticul, livrescul, ideea si meritele..or, acesta este valabil si in contextul paper si in blogosfera, si in cinesfera, si in audiosfera…
important este sa mentinem viu si sanatos acest Critic, individual sau colectiv…
in rest, ce e val ca valul trece…
aprilie 24, 2008 la 12:19 pm
da, vitalie, dar exista critici de bloguri ?
aprilie 24, 2008 la 10:16 pm
exista, eu, tu, altii care incearca sa scrie teafar… important este sa nu intelegem criticul ca un individ, ci ca un set de tehnici si criterii care legitimeaza…
aprilie 24, 2008 la 10:17 pm
asta ar insemna sa nu prea cascam gura cine sta in spatele unor critici, idei, teorii etc ci ce reprezinta acele teorii din punctul de vedere al utilitatii, inovatiei, logicii, continutului etc
aprilie 25, 2008 la 7:18 am
vitalie:
Critica presupune neaparat autoritate, nu numai adevar in afirmatii.Si atunci apar doua probleme : adversitatile care se nasc pe net intuneca de multe ori luciditatea, spiritul de fair-play. Adica nu i se recunoaste cuiva ca are dreptate, fiindca s-a certat cu acel cineva sau cu un membru al gastii. Pe de alta parte fiecare e convins de dreptatea lui si nu accepta punctul de vedere al altuia. Ca dovada uite sunt bloguri cititoare cu incapatanari extraordinare in unele idei. Am exemplul dar nu-l dau. Degeaba zice Emil Brumaru despre cineva ca e un bun poet, ca altcineva spune ca nu. Si p-orma mai exista un aspect: marea majoritate a bloggerilor nu are nici un interes spre astfel de probleme, muncesc la blog fara sa se uite in stanga si-n dreapta. Pornesc pe un drum si-i dau zor pe el fara se sa intrebe de calitate. De fapt, nu au nici o indoiala ca fac ceva extraordinar, iar comentariile critice intemeiate nu-i pun pe ganduri nici un milimetru. Multi nu stiu sa raspunda de ce scriu iar intrebarea ii irita.Vitalie, eu iti multumesc ca ai participat din greu la aceasta discutie si sper sa mai continuam, sunt multe de spus.
aprilie 25, 2008 la 12:48 pm
of, of- nu am mai intrat de ceva timp pe blogul tau si uite ce dezbatere interesanta era sa scap, ti-am dat raspuns si pe blogul meu si ti-am indeplinit si dorinta!
Nu, blogul nu poate tine loc de publicare de carte!
Mai clar: blogul poate fi o mica rampa de lansare… adica te pot remarca oamenii de specialitate daca te inscrii pe anumite motoare (eu habar nu am cum se face asta, dar cred ca se poate, ca la celelalte situri, pe domenii de interes… comert, turism, finante…). Si te poti recomanda tu insuti unei edituri, daca ai curaj! Sunt Popescu, gasiti operele mele nemuritoare la adresa….
Cu blogul mai poti culege ceva impresii de la cititori… ocazional … dar, daca nu esti deja un nume, nu stiu in ce masura poti atrage public cititor pe situl tau astfel incat sa iti poti forma o impresie mai exacta despre calitatea scrierilor tale- stil & idei.
Cu blogul poti sa iti cresti numarul de simpatizanti, daca esti deja in lumea literara si poti folosi blogul ca o unealta pentru a facilita accesul direct al publicului la un VIP in formare…. habar n-ai cat de flatati se simt oamenii sa vorbeasca cu un redactor de radio/ TV, de revista, un solist…
Obtii atragerea atentiei si magulirea instanta a audientei! De aici pana la fidelizare nu mai e decat un pas… Bineinteles poti starni si antipatii, dar daca ai putina scoala de PR in tine stii sa jonglezi si cu astea…
Publicarea in sine e o mare dilema si pentru mine… voi scrie si eu despre asta… fara sa castigi increderea unei edituri si sa ai o promovare buna… nu o sa ajungi la cititori… ramai scriitor cu numele… sunt multe de spus. Dar totul incepe cu calitatea a ceea ce publici… o calitate de care trebuie sa fii convins nu doar tu, ci inca multi altii… Eu nu m-as arunca sa public, daca nu mi-ar spune 10 oameni destepti: “Da, publica, mai odata!”
of, of cu gramatica - con-patimesc si eu si combat combatanti de greseli … dar au si ei un rol bun totusi, preocuparea pentru a vorbi si scrie cat mai corect e un lucru bun, daca nu devine obsesie, daca nu ajungi sa pui oamenii la zid din cauza unor greseli ici si colo… Problema e ca e foarte greu sa fixezi un standard rezonabil… ce inseamna greseala grava? care e numarul tolerabil de greseli ? Si pe mine ma deranjeaza daca din 20 in 20 de cuvinte apare o greseala… de ortografie, de structura morfo-sintactica, de semantica… dar eu nu am intalnit prea multi oameni care sa scrie asa de neglijent. In general, termenul asta de agramat se arunca prea usor… mai mult fiindca cel care face greseli nu e de acord cu opinia criticului/ scriitorului, ii critica o lucrare, o actiune, o atitudine sau ii atinge chiar fara sa vrea vreun orgoliu. Ia sa scrie unul: “Mie poiezeele matale i-mi place mult, d-le Poiet! Il mai critica d-l Poiet?! Ii zice d-l Poiet: “Lasa-mi, agramatule, cartea in pace, ca poate o contaminezi!” Sau ii zice “Citeste-ma , da taci din gura, idiotule!” ?! Nu cred.
aprilie 25, 2008 la 2:41 pm
scriitor-in-devenire:
Nu cunosc niciun caz in care vreo persoana sa scrie ceva pe blog si dupa aceea sa publice o carte. Nu cunosc cazuri in care editori, conducatori de reviste sa remarce pe cineva si sa-l promoveze pe hartie. Am impresia ca aceste doua lumi - virtuala si reala - raman separate, cu singura exceptie in care un scriitor publicat vine si-si face blog. Sunt sceptic in ceea ce priveste posibilitatea de a deveni scriitor cu ajutorul netului. Sigur ca nu vorbim de cei care nu vor acest lucru sau care nu au veleitati. Nu ma refer la ei.
aprilie 25, 2008 la 8:51 pm
@isuciu- bucurenci sigur, dar parca si adi schiop si-au publicat mai intai cartile pe blog, apoi au debutat pe hartie. numele astea-mi vin in minte asa, in viteza.
aprilie 26, 2008 la 10:49 am
da, white noise, asa este – Bucurenci a publicat RealK mai intai pe blog ca am si citit din el si nu mi-a placut de loc. Dar nu el e subiectul, cred ca e o exceptie care intareste regula. Adica in situatia in care blogurile sunt asa valoroase in continut bloggerii ar fi asaltati de editori si publicisti si n-ar exista cazuri izolate. Sigur ca se pune problema celor care nu vor sa fie publicati pe hartie si se multumesc cu blogul. Aici este iar o problema. De ce nu vor ? Nu doresc sa aiba confirmari de la persoanele consacrate ? Nu cred (desi si-n aceasta privinta e ceva de discutat). Ei au convingerea ca blogul este un mod superior sau oricum suficient de a te pune in lumina si valoare. Nu au nevoie de altceva. De ce ? Pentru ca parerea lor despre ei insisi este suficienta. Respectiv foarte buna. De aici rezulta o caracteristica a celor mai buni bloggeri si a celor mai putini buni : o extraordinara opinie despre propriile lor persoane. De exclus de aici bloguri absolut specifice pentru interactivitate si pentru modul atipic de jurnal, cum este cel al lui dadatroll pe care-l consider singurul produs care fara Internet nu ar fi posibil. Tu ai spus la un moment dat ca exista multe reviste literare, culturale pe hartie mult mai proaste decat unele bloguri. Sunt categoric impotriva acestui aspect. Nu cred ca exista vreun blog care sa rivalizeze cu Romania literara, cu Observatorul cultural, cu revista Cultura sau cu Dilema veche. Sper ca nu pui in calcul reviste locale, care au putina vizibilitate si care pot fi foarte slabe- nu stiu.
aprilie 26, 2008 la 1:44 pm
mi-e clar ca vorbim despre lucruri diferite. unele reviste sunt penibile, nu-i cazul sa dai anumite exemple, de parca numai acele reviste ar fi pe lumea asta.
eu personal nu citesc reviste, citesc anumiti indivi-zi/de care publica in diverse locuri. la fel si cu blogurile.
nu stiu cati bloggeri vor sa fie descoperiti. [descoperise Michael Haulica un prozator, oare i-o fi publicat cartea?]
nu-i poti cere unui blog sa fie mai mult decat isi propune sa fie. poate bookblog sau liternet vor sa rivalizeze cu revistele de care spui, ca-s mai mult decat bloguri, desi au si bloguri in structura lor.
am zis ca blogurile-s mai vii decat multe reviste si-mi mentin parerea. exista si reviste vii, am scris despre ele.
am mai spus: blogosfera romaneasca e foarte la inceput.
e un mediu concurential. foloseste alte metode si are un cu totul alt public.
aprilie 26, 2008 la 3:57 pm
white noise:
cum sa cer blogurilor sa fie ceea ce nu sunt ? poate vrei sa spui ca n-am inteles eu bine despre ce e vorba ca d-aia discut cu tine si cu oricine,( si nu reglez comentariu din ala pentru aprobare de parca ar exploda o bomba) ca sa ma lamuresc ! fiindca nu pot sa pricep de ce bloggerii nu sunt curiosi de felul cum sunt vazuti de personalitati culturale importante si se multumesc cu pareri tot ale altor bloggeri (vezi concursurile RoBlogFest) sau cu laudele grupului vechi de prieteni (vai, draga, m-am prapadit de ras cand am citit cum ai scris ….). Si uite ca prapaditii astia (de ras) intretin opinii formidabile unor persoane care il detesta pe Alex Stefanescu, etc. Sau poate sunt mai valorosi decat cel mentionat sau Dan C Mihailescu, sau e un conflict intre generatii. Eu cred ca de fapt putin le pasa de criticii susmentionati sau de altii de orice fel. Asta nu pot sa inteleg si poate ca exista si o alta explicatie decat autosuficienta stupida. Bigotismul sau anumite idei fixe, necaracteristice tinerilor sau oamenilor cu anvergura de comprehensibilitate. ( Na, c-am zis-o !) Repet, vreau doar sa inteleg ca de schimbat nu pot schimba eu pe nimeni !
aprilie 28, 2008 la 2:48 am
acum , nu stiu daca inteleg si eu ce vrei… cum ai vrea tu sa vezi la bloggeri o preocupare despre cum sunt ei vazuti de critici consacrati sau de editori.?.. pai asta ar insemna, ceea ce deja ti-am zis: orice blogger e liber sa scrie un mail de prezentare, cu adresa blogului sau inclusa, catre persoanele respective, critici/ editori… dar asta nu difera prea mult de maniera actuala de prezentare: cand cineva vrea sa publice trimite lucrarea sa in rezumat si un pasaj reprezentativ catre cateva edituri… inchipuie-ti insa ca sunt destul de multi care fac asta… avantajul blogosferei deocamdata ramane unul ca poti sa comunici cu oameni care sunt interesati de literatura si poti sa ai un feedback din partea lor in privinta stilului tau/tematicilor abordate… de ce sa il dispretuiesti? (o intrebare: ai primit critici negative din partea cititorilor tai de blog despre cum scrii?ti-ai corectat acele greseli de stil sau de viziune, sau ti s-a parut ca persoanele respective bateau campii?)… daca vrei feed-back de la Dan C Mihailescu, scriei lui… dar pariez ca are o lista lunga de asemenea solicitari…. tu ce ai vrea? sa alerge editorii dupa bloggeri? eu chiar cred ca abia apuca sa citeasca ce li se trimite pe mail…
Singura chestie reala care s-ar putea intampla, ar fi ca pe un forum sau blog al unei edituri sau redactii, sa postezi tu insuti comentarii inteligente pe tema in discutie…si daca discursul tau li se pare interesant iti vor vizita blogul. Dar trebuie sa iti definesti scopul: de ce te intereseaza ca un critic literar sa aiba o parere buna despre tine? Vrei sa publici articole de analiza literara?! Trimite cateva mostre din ceea ce ai scris la niste redactii… Vrei sa publici un roman? adreseaza-te unei edituri. Vrei un mentorship sau o recomandare catre o editura sau catre publicul general de la un critic literar, incearca sa il obtii, abordandu-l privately cu un discurs inteligent. Doar nu vrei sa vina DC Mihailescu sa iti rupa manecile: haideti, d-le Suciu, sa avem o colaborare….sau ce vrei? sa citeze din blogul tau? sau sa vorbeasca de el la TV? Scuze, dar nici mie nu imi e clar ce vrei… fireste si eu as vrea sa gandeasca bine de mine oameni consacrati (chiar am trecut asta mai in gluma, mai in serios in intentia blogului) dar mi se pare absurd sa am pretentia sa vina niste oameni consacrati, care muncesc din greu fie in redactii, fie in televiziuni, fie in edituri sau la editarea propriilor lucrari de abia isi vad capul, sa scobeasca printre mii de bloguri sa ma descopere pe mine…
In ceea ce priveste preocuparea ta de a intelege de ce nu vor cei mai multi blogeri sa stie ce cred criticii consacratii despre ei… ce pot sa spun.?!.. da, ne putem da cu presupusul ca sunt autosuficienti stupizi… da ideea e, si daca ar vrea… 1000 de blogeri asta ce ar putea face? Sa scrie o scrisoare colectiva catre asociatia editorilor din Romania, catre televiziuni…. sa se organizeze intr-un sindicat? Poate ca in viitor se va recunoaste si ocupatia de blogger dar, ca sa fii sau daca esti intr-adevar bun, va trebui sa faci tot un demers personal… Si ca sa duc mai departe ideea lui White noise … daca bloggingul va deveni industrie sau macar ocupatie rentabila, istoria lui e abia la inceput… si ea se va scrie mai degraba prin eforturi individuale decat colective. Chiar si blogurile colective au si vor avea in spate tot initiativa unui singur om de a coordona resursele altora… vrei sa faci asa ceva… cautati aliati, cheama-i convinge-i sa vina la tine… ce sa iti spun? nu e simplu… o sa vezi ca nu e usor sa coordonezi oameni… e bine ca pui intrebari, dar trebuie sa treci si la actiuni concrete…cu ce te ajuta daca intelegi de ce nu ii pasa lui blogerul X de ce crede Mihailescu, Iaru sau Editura T despre el? Daca sunt intr-adevar autosuficenti stupizi nici nu ar trebui sa te intereseze soarta lor… cauta-i pe aia cu care crezi ca merita sa te aliezi. Arata-le o cale concreta, Incearca sa ii convingi. Ia vezi, poti? Pana acum din ce s-a scris aici nu am inteles ce demers concret propui tu sa il determini pe Iaru, Mihailescu sau altii ca ei sa te recomande ca scriitor unei edituri/ redactii sau sa te recomande ca blogger publicului larg?
aprilie 28, 2008 la 11:15 am
scriitor-in-devenire:
Eu nu vorbesc despre mine ci despre bloguri in principiu. Daca s-a inteles ca eu ma plang de ceva in privinta blogului meu inseamna ca nu m-am exprimat bine si e vina mea. Daca nu s-a inteles ca vorbesc de calitatea blogurilor, de lipsa unui arbitru pe net, asta-i situatia! De faptul ca nu exista critici de blog si nu vor exista niciodata, exista in schimb gasti formate in jurul unor bloggeri care dau verdicte in contradictie cu pareri ale unor personalitati in domeniu ! Am tot spus de aceste gasti si nimeni nu comenteaza aspectul !
aprilie 29, 2008 la 1:26 am
eu vad lucrurile mai simplu: blogurile astea cu gasti vor muri pana la urma daca nu au consistenta…
si daca nu au consistenta si totusi au audienta, au publicul pe care il merita… eu nu vad cu ce ar impiedica blogurile naspa calitatea altor bloguri si de ce ar fi nevoie de critici de blog…de ierarhizari…
Ca si in literatura sau publicistica printata sunt calitati diferite, au fiecare publicul pe care il merita… probabil, daca nimeni nu comenteaza aspectul de care zici, nici nu e atat de important pe cat crezi tu… e posibil insa ca unii bloggeri pe care tu ii consideri naspa sa atraga suficienti de multi simpatizanti in jur incat sa formeze o directie de opinie - sa zicem…. cam asa s-a intamplat dintotdeauna, in literatura, filosofie, politica… nu vad ce e rau in asta… formeaza si tu o directie valoroasa daca simti nevoia…. nu vad ce ar putea rezolva un critic, o personalitate deja consacrata… ce ar putea sa faca? sa coteze blogurile?! Sa ii reduca la tacere pe aia care nu iti plac tie/ pe cei care contrazic personalitatile literare? Sa trambiteze in reviste tiparite si la TV sa evite oamenii anumite bloguri?…
Ce serviciu concret ar putea sa aduca criticii de bloguri blogurilor?
Ce ar fi de comentat la faptul ca niste gasti se aduna si contrazic niste personalitati in domeniu?!… pai daca o fac intemeiat… din asta se va naste progresul ideilor…. iar daca nu - ce e val ca valul trece…
Din cate inteleg eu din articol, tu vrei sa afli de ce blogurile bune (in opinia ta) nu confera norietate si de ce nu sunt remarcate de personalitatile in domeniu… si sugerezi ca singurele care se bucura de o anume notorietate - mai degraba nemeritata - sunt alea cu gasti . Parerea mea este urmatoarea: blogul este un simplu instrument… Fiecare blogger trebuie sa fac propriul lui demers cu ajutorul acestui instrument sa isi popularizeze ideile, sa castige notorietate (in randul cititorilor obisnuiti sau al criticilor literari de specialitate, daca asta il preocupa)
Insa e treaba fiecarui blogger in parte cum isi atrage cititorii, prin ce scrie/ prin modul in care scrie, prin campanii de mailing sau de outdoor :)))), cum se face remarcat si pretuit de personalitatile din dom. literar. nu vad cu ce il deranjeaza sau priveste o gasca sau alta….
mai mult de atat nu stiu ce sa mai zic ca sa te ajut.
aprilie 29, 2008 la 8:17 am
scriitor-in-devenire :
Tema de discutie a fost «Blogul, refugiu al complexatilor? » si nu Blogul, refugiu al oamenilor exceptionali. De ce oare? Blogul nu este un gen de opera literara. Este orice altceva si anume ceea ce vrea autorul lui sa fie. Faptul ca el nu este dezvoltat ca in alte tari nu ma incalzeste cu nimic. Cezar Paul Badescu, facand parte din juriul de la Roblogfest, a spus ca un procent foarte mare (90 % daca nu ma insel) sunt bloguri de foarte slaba calitate, refulari adolescentine, multe banalitati si multe prostii. La acest aspect se adauga faptul ca se copiaza foarte mult si exista putine lucruri originale. Si atunci nu insemna asta posibilitatea oricarui neavenit sa publice pe net tampeniile lui ? Tu spui ca daca nu-mi plac sa nu le citesc. Dar mai intai trebuie sa le citesc sa vad daca nu-mi plac. Din aceasta dilema nu stiu daca putem iesi. In acelasi timp trebuie sa remarc incaodata ca sunt si bloguri de calitate, care-ti fac pofta sa citesti, care-ti prezinta tablouri de mari maestri (aluzie la camir), etc., dupa cum am mai spus. Si mai exista un gen de blog, specific, care incearca sa reconstituie dadaismul (scrierea de texte literare prin contributia a mai multor autori cu propozitii sau cuvinte).E clar ca blogul nu are aceasta pretentie, fiind un fel de joc, dar interactivitatea este folosita foarte bine. Si este realizat de un tip cu umor – ceea ce este esential. E vorba de blogul lui dadatroll. Am tot pomenit de el in speranta obtinerii unei pareri despre acest blog dar degeaba.
aprilie 29, 2008 la 11:10 am
Eu habar nu am cum s-a dezvoltat in alte tari… dar daca asta a dus la aparitia unei specii de arta valoroase, scrie tu niste articole pe tema asta cu exemple la obiect ca sa ii motivezi si pe bloggerii romani sa faca la fel…. nu e nici o dilema chestia de care zici… daca nu iti place, nu citesti… aici cred ca problematizezi o chestie numai ca sa pui in lumina o alta problema care te doare si anume: de ce nu se bucura blogurile bune de mai multa notorietate, ai sentimentul ca le fura publicul blogurile proaste, blogurile de scandal… nu e adevarat. Mie imi e de ajuns sa scanez in 5 min un blog sa imi dau seama daca merita sa mai revin la el sau nu. Pe unele chiar le citesc ca sa inteleg cum as putea sa motivez publicul care le frecventeaza sa frecventeze si blogul meu sa ia contact cu ideile pe care le promovez eu… sau pur si simplu sa vad care mai sunt valorile generatiilor mai tinere cum s-au segmentat ele… chiar si printre multe prostii gasesc cate un lucru interesant, mi-aduc aminte ce confuzii faceam si eu cand eram mai tanara… nu conteaza ca sunt multe bloguri proaste, ce e asa de greu de inteles ca nu are nici un rost sa iti pierzi energia concentrandu-te pe a le combate… Preocuparea trebuie sa fie cum imi atrag eu publicul meu. Daca vreau sa recomand pe cineva sau sa formez impreuna cu cineva un curent de opinie, preocuparea mea trebuie sa fie cum facem sa transmitem aceaste idei cat mai convingator cat mai multor oameni… nu sa incep sa cer autoritati care sa ii scoata din arena publica pe cei care tipa si ma acopera… daca vreau sa recomand pe cineva sau ceva… e ok sa o fac direct sau subtil, dar in nici un caz - umila mea parere- nu pot sa ma revolt ca auditoriul meu nu a vrut sa imi ia in seama recomandarea…. ce facem noi bloggeri e asemanator cu ce fac si scriitorii de carti din hartie, editorii, politicienii, incercam sa transmitem idei/ valori in care credem. Foarte frumos. Dar cred ca ar fi o greseala sa incep sa ma plang ca nu am reactia dorita din partea publicului… ca nu ma sprijina autoritati sau instante (literare) existente deja sau unele care nu vor sa se specializeze pentru bloguri, sa faca curatenie, sa imparta dreptatea(
)…. Nu iti mai consuma energia cu uite-ce-de-multe-bloguri-cah-au-public-sau-ocupa-spatiu-public-de-pomana. Scrie, scrie, scrie despre valorile in care crezi, in felul in care crezi tu ca e valoros si incearca sa ajungi la publicul pe care crezi ca il meriti… lasa-i pe aia multi si pro ca nu aia sunt problema ta, crede-ma!
aprilie 29, 2008 la 11:58 am
@isuciu- mai zic in viteza cate ceva legat de notorietate. exista proiectul “blog the theatre”, initial au zis ca vor alege 3 bloguri, au ales 5.
exista critici care se ocupa de bloguri, de ex Florina Pirjol, Lucia Simona Dinescu[ de mai bine de un an tot scrie despre ele] Simona Popescu a scris despre bloguri, in NL.
si printre bloggeri sunt unii care incearca sa faca diverse clasamente, exista ze list, rank nu mai stiu cum, autoritatea de pe technorati. Ruxandra Cesereanu a recomandat anumite bloguri, pe blogul ei .
dar in lumea reala exista asemenea critici? unii care sa spuna ce reviste trebuie citite? eu nu cred. si oricum, in ziua de azi critica nu mai are autoritate maxima, nu stiu nicio personalitate de care zici tu. niciun critic nu e infailibil.
bloggerii au voie sa puna in discutie orice idee, pot discuta un articol critic, pt ca exista liberatatea cuvantului. e drept, trebuie sa o faca la modul inteligent, sa nu devina totul o simpla rafuiala.
Cotidianul e [aproape] tabloid de asta vorbeste despre complexati.
eu am descoperit bloguri excelente, scrise de oameni cu mult talent. mi-am dat apoi seama ca unii scriu si la revista, dar pe blog se ascund sub un pseudonim. e dreptul lor.
cel de care intrebi tu nu e pentru mine.
aprilie 29, 2008 la 12:17 pm
scriitor-in-devenire:
gresesti in privinta evaluarii intentiilor mele. nu vreau sa dirijez opinii (nici nu pot !), mi se pare ceva absurd ! nu vreau ca « ïnstante » sa intervina cumva in creatia cuiva, buna sau proasta. vreau doar o analiza a blogurilor. ce parere ai de blogul lui dadatroll ?
white noise:
pe ultima pagina din Romania literara se face o revista a presei culturale. se fac recomandari. « in ziua de azi critica nu mai are autoritate maxima » spui tu. in ziua de azi fiecare isi admira propria parere, asta-i problema ! interesant ceea ce spui despre monitorizarea blogurilor, nu stiam ! aspectul se inscrie in preocuparile tale de a fi la curent cu opinii culturale din presa scrisa, semnalezi articole, ai un blog ca o revista literara ! ( te-am laudat, caut sa ma pun bine cu tine, ce sa fac !)
aprilie 29, 2008 la 11:38 pm
nu inteleg mai nimic din blogul acela. probabil eu nu sunt in targetul lui. sorry.
aprilie 30, 2008 la 9:07 am
scriitor-in-devenire:
Mie-mi place dadatroll. Ei, si acum ce facem pentru a ne lamuri cat de cat inspre ce inclina acest blog : spre unul bun sau spre unul prost (slab) ? Care-i realitatea ?
aprilie 30, 2008 la 12:30 pm
omule, da chiar asta nu ma intereseaza, poate ca are publicul lui , dar eu nu sunt in acesta…. in concluzie cum sa ii dau eu un calificativ?!
mie jazzul nu imi spune mare lucru… acuma daca vine unul si face niste minunatii de soundtrackuri sau niste armonii mediocre, cum pot eu sa judec o chestie care imi e straina cultural si nici nu ma atrage?!
vezi ca ajungi la ce iti spuneam si a incercat sa iti explice si white noise. nu poti sa faci ierarhii cand e vorba de mere si pere… Tu poti sa imi spui ce canatrete de opera in curs de lansare sunt mai bune? Ce pianisti, ce dirijori? Ce istorici? ce pictori? Cum sa imi perimt sa emit o judecata de valoare asupra a ceva care nu ma intreseaza. Pot cel mult sa emit o judecata in momentul in care ma agaseaza, dar daca putem trai in diversitate fiecare cu preocuparile lui fara sa ne deranjam, unde e problema? Deja am sentimentul incomod ca vrea, nu vrea/ stie, nu stie Grigore trebuie sa ti spuna ca Dadatrol blog e bun sau macar acceptabil. Altminteri Grigore e neserios, insensibil, superficial, nesolidar…. Cu tot respectul iti spun ca uneori incercand sa ii faci un serviciu cuiva, risti sa ii faci un deserviciu daca insisti in directiile in care nu trebuie.
aprilie 30, 2008 la 9:39 pm
scriitor-in-devenire :
Nu te intereseaza, e ok ! E doar o discutie, eu iti respect gusturile si preferintele ! Care difera, ar fi si plictisitor sa fie toate la fel ! Iti multumesc mult pentru participarea la dezbatere, care bineinteles ca poate continua daca mai ai ceva de punctat !