pentru ca tot vorbeam de bidinele…
turnavitule
iti ofer si eu, la randul meu, una ponosita, uzata, veche: ‘felicitari’ (ca sa fie la numar!)
si apropo de ‘pârţuri’, delicios (!) fragmentul.
pe al lui dali (secvenţa, capitolul?), din ‘jurnalul unui geniu’ (tot jurnal si acolo, na!) il stii? este fabulos!
turnavitule,
stai ca sunteti mai multi de suciu si de isuciu prin egophobia. cum de va cheama pe toti la fel?
din greseala v-am citit pe amandoi - adrian suciu - ‘jurnalul unui om normal’ si ioan suciu - ‘adulmecarea’.
dupa aia am sughitat.
dar nu ca pandele scotand cu clestele pestii cariati din gura secretarei sale deocheate si dezosate. si nici ca potaia de tabla al lui serafim cel indopat cu gogosi crosetate de nevasta-sa (!).
ci ca o baba comunista.
pentru ca urmuz, cred acum era sanatos la cap, fata de dumneata!
asta, ca sa-mi iau inapoi bidineaua (totusi)
oricum, interesanta proza…
Felicitari pentru text. E super! Tu ar trebui sa scrii literatura adevarata, nu despre carti
Tot aici, iti multumesc pentru aprecierile din postul celalalt. Acum sint ocupata, aproape stresata, cu un alt gen de literatura (citit-scris), asa ca lecturile mele de suflet inainteaza greu de tot; pas cu pas, cam cu 25-30 de pagini pe zi…asta ca sa nu crezi ca am tras oblonul de tot.
aprilie 2, 2008 la 4:31 pm
Excelent text, asa cum ma asteptam de altfel. Si felicitari.
aprilie 2, 2008 la 4:32 pm
Uitasem sa spun : la mai multe.
aprilie 2, 2008 la 4:43 pm
pentru ca tot vorbeam de bidinele…
(ca sa fie la numar!)
turnavitule
iti ofer si eu, la randul meu, una ponosita, uzata, veche: ‘felicitari’
si apropo de ‘pârţuri’, delicios (!) fragmentul.
il stii? este fabulos!
pe al lui dali (secvenţa, capitolul?), din ‘jurnalul unui geniu’ (tot jurnal si acolo, na!)
aprilie 2, 2008 la 5:10 pm
turnavitule,
stai ca sunteti mai multi de suciu si de isuciu prin egophobia. cum de va cheama pe toti la fel?
din greseala v-am citit pe amandoi - adrian suciu - ‘jurnalul unui om normal’ si ioan suciu - ‘adulmecarea’.
dupa aia am sughitat.
dar nu ca pandele scotand cu clestele pestii cariati din gura secretarei sale deocheate si dezosate. si nici ca potaia de tabla al lui serafim cel indopat cu gogosi crosetate de nevasta-sa (!).
ci ca o baba comunista.
pentru ca urmuz, cred acum era sanatos la cap, fata de dumneata!
asta, ca sa-mi iau inapoi bidineaua (totusi)
oricum, interesanta proza…
aprilie 2, 2008 la 6:16 pm
cinabru:
Mersi de apreciere!
Mersi!
pantacruel:
Sunt Ioan, nu Adrian!
aprilie 2, 2008 la 9:59 pm
Felicitari!
aprilie 3, 2008 la 10:21 am
Felicitari pentru text. E super! Tu ar trebui sa scrii literatura adevarata, nu despre carti

Tot aici, iti multumesc pentru aprecierile din postul celalalt. Acum sint ocupata, aproape stresata, cu un alt gen de literatura (citit-scris), asa ca lecturile mele de suflet inainteaza greu de tot; pas cu pas, cam cu 25-30 de pagini pe zi…asta ca sa nu crezi ca am tras oblonul de tot.
aprilie 3, 2008 la 10:40 am
lilanda:
Multumesc frumos !
aprilie 3, 2008 la 10:41 am
camir:
Mersi !